Cu o lungime care depaseste uneori un metru, neuronii sunt cele mai mari celule ale corpului uman. Ovulul, care poate atinge, la maturitate, un diametru de 0.1 milimetri, ocupa pozitia a doua.
La extremitatea opusa se afla eritrocitele, globulele rosii, cu diametrul de 0.007 milimetri. Celelalte celule masoara în medie între 0.01 si 0.05 milimetri.
Celula este delimitata de un învelis elastic foarte fin, membrana celulara. Formata din doua foite de lipide suprapuse, în care se afla scufundate proteinele, membrana controleaza schimburile cu mediul extern.
Suprafata sa este dotata cu receptori care pot reactiona cu substantele chimice aflate în spatiul extracelular.
Celulele corpului nostru contin un gel compus din 90% apa, numit citosol. Acest gel (lichid) citoplasmatic cuprinde toate componentele celulare, organitele – care sunt mici elemente functionale.
Celulele au un mare numar de organite, fiecare dintre ele îndeplinind un ansamblu de functii foarte variat. Reticulul endoplasmatic este una dintre aceste organite. Acesta seamana cu o aglomerare de panglici care au zone netede si altele granulare. Citosolul si organitele sale poarta numele de citoplasma. Ansamblul acestor elemente este mentinut datorita unei retele de microtubi si microfilamente aflate în interiorul celulei. Unii dintre acesti microtubi au proprietatea de a se deforma, permitând astfel celulei sa-si modifice forma – ribozomii. În pliurile sale netede se produc lipide, iar ribozomii sintetizeaza proteine pornind de la materia prima în alimente.
Proteinele noi sunt regrupate în veziculele unui alt organit, aparatul Golgi, apoi transportate la periferia celulei pentru a fi eliberate în mediul extracelular.
Alte organite, lizozomii, sunt denumiti si “gunoierii celulei”. Aceste vezicule rotunjite au mai multe enzime care distrug deseurile celulare, ele pot de asemenea descompune organitele care nu mai functioneaza.
Mitocondriile constituie motorul celulei. Ele sunt în acelasi timp sediul respiratiei celulare si locul de stocare a energiei necesare functionarii celulei. Aceasta energie este furnizata datorita descompunerii unor elemente ca glucoza, un zahar pe care mitocondriile îl preiau din mediul intracelular.
Fiecare celula este o structura organizata, a carei activitate este în întregime controlata de nucleu; fiecare tip de celula este programata pentru a juca un rol precis în corp. Acest centru de comanda, contine ADN-ul, adica toate informatiile utile functionarii si dezvoltarii celulare.
Nucleul are el însusi o dubla membrana cu pori la nivelul carora se efectueaza schimburi între citoplasma si mediul interior al nucleului.
Organismul nostru este dotat cu un proces de reînnoire celulara care functioneaza continuu pentru a conserva – aproximativ – acelasi numar de celule. Nici o celula, fara exceptie nu moare.. Când ajunge la capatul vietii, ea se împarte în doua celule-fiice dotate cu un patrimoniu genetic identic cu al sau. Acest proces de diviziune se numeste mitoza. Fiecare celula se împarte, la rândul sau, în doua celule-fiice, dotate cu un patrimoniu genetic identic cu al celulei-mama. În timpul formarii celulelor reproducatoare, celula-mama sufera o meioza: este vorba de doua diviziuni succesive care produc patru celule sexuale sau gameti. Fie ca sunt ovule, fie ca sunt spermatozoizi, acesti gameti, care rezulta dintr-o meioza, difera între ei.
Completat sub: r Corpul uman
